Guvernanti la apelul Boc-ancilor

Circula o vorba prin soldatime, in vremea serviciului militar obligatoriu, vorba care definea statutul unor caporalilor sau fruntasilor ce-si dobandisera statutul in urma prezentei in umbra vreunui colonel sub forma de contopist sau a drumurilor intre popota unitatii si biroul colonelului cu friptura la purtator. Toti astia erau ridiculizati de soldatimea care inghitea instructie drept „gradati facuti la apelul bocancilor”. Oameni pusi din cand in cand de tatucii ofiteri sa dea ordine, spre satisfactia sefimii. Oameni care comiteau greseli flagrante, care mai mult incurcau decat descurcau si care rasuflau usurati atunci cand se reintorceau la adapostul scaunelelor de contopisti.

Asa arata si acest guvern pestrit, condus de un personaj cenusiu. Cat contrast. Poate tocmai spre a fi mai vizibile scapararile de prostie. Ultima dintre ele arata ca speranta ca acesti politicieni sa fie imorali e, vai mie!, atat de indepartata. Ei par pur si simplu penibili. De fapt, nu par, chiar sunt. Nu ma incearca nici un sentiment de satisfactie sa scriu asta, desi mi-e sila de struto-camila din fruntea statului. Am facut efortul sa-i acord credit si inca incerc asta, in virtutea credintei in democratie si a supuseniei pe care o datoram votului popular. Dar a pritoci repede o ordonanta dintr-un impuls populist de cea mai joasa speta, asa cum este aceea a interzicerii cumularii salariului de la stat cu pensia, tot de la stat, dovedeste ca ruptura intre clasa politica de la putere si Romania reala este monstruoasa. Cat de nepasator sau lipsit de informare trebuie sa fii ca sa nu stii cati pensionari ocupa posturi in invatamant pe care nu le vrea nimeni, cati ingrijitori botezati asistenti sociali/maternali fac asta fiindca nu se inghesuie nimeni pe locurile lor, cati medici-pensionari sunt rugati sa ramana in spitale fiindca altii nu-s, iar tinerii pleaca in Occident? Cat despre actori, aici mai poate fi o scapare prin Legea drepturilor de autor, dar desteptii de la guvern au blocat angajarile la institutiile publice, asadar solutia cade. In plus, apar o sumedenie de complicatii financiare, cu adresa la Curtea de Conturi, un vizitator al sefilor institutiilor publice, care nu are inima, are calculator.

Chiar daca ministrul Muncii a incercat sa vopseasca busuiocul cu invocarea unui principiu pe care nici nu m-am obosit sa-l retin, atat era de pueril, e de-a dreptul comic-grotesc si ce efecte perverse are ordonanta cea Boccie. Majoritatea structurilor de conducere ale Politiilor Comunitare din Romania sunt formate, in mod absolut evident din foste cadre ale Ministerului de Interne. Cine sa organizeze un serviciu de Politie, daca nu un fost politist cu experienta? Practic, ordonanta Boc ii da afara si pe ei.

Te-ai fi asteptat ca, in aceste conditii, liberalii sa fie pe „garduri”. Sa racneasca din bojoci, sa faca putina opozitie. De dragul democratiei sau macar de dragul voturilor pe care le-ar mai putea primi, daca nu de dragul poporului pe care spun ca l-au iubit si ingrasat economic. Dar, liniste! Doar fostul premier scrie bascalii pe blogul sau, desi am mari indoieli si serioase rezerve ca-s scrise chiar de manutza domniei sale…