Invinsii, invingatorii si cei buni de plata = Consiliul Judetean Constanta, actorii si cetateanul platitor de taxe si impozite

Stateam de vorba pe holul unei televiziuni cu unul din actorii care si-au asumat orgoliul nemasurat de infrunta decizia de ghivecire a institutiilor de cultura din Constanta. Care a mers pana la capat ca sa-si vada dreptatea intoarsa acasa, chiar si cu capul spart. Ascultand vorbele lui, m-am caznit sa-mi imaginez cate povesti americane se petrec in Romania, avand ca eroi oameni obisnuiti luptand aproape singuri impotriva obtuzitatii autoritatilor si a nimicniciei sistemului, luand in piept sarcina grea a unui razboi de uzura, care inseamna implicarea familiei si riscul involutiei profesionale.

Mi-ar fi usor sa spun, cum spun altii, ca Nicusor Constantinescu si cei care au semnat nasterea unor struto-camile culturale sunt pe deplin vinovati. Poate chiar e lesne sa le trasam un X pe frunte, sa le facem o gaura-n cap si sa-i atarnam ca pe tablouri in piata publica, in semn de razbunare perversa a culturii asupra presupusilor ei tirani. Cat de usor ar fi … Si profitabil pentru unii, desigur.

Cert este ca justitia a impartit dreptatea. Dreptatea juridica. Sigur, e regretabil ca o decizie controversata a Consiliului judetan Constanta va fi decontata de tantalaii platitori de taxe. Asta ma intereseaza mai putin, caci aceeasi tantalai-contribuabili deconteaza lunar cate o tampenie comisa de justitia romana si inca n-am vazut nici un magistrat atarnand de felinarul din fata tribunalului. Chichireaza mi se pare alta. In fapt, actiunea intempestiva a consilierilor dimpreuna cu seful lor are, ca si altele la care s-au inhamat – vezi epopeea Pavilionului Expozitional, o baza care-mi starneste nemultumiri.

Pe indelete, „judetenii” s-au apucat a taia preputul culturii fara a ascuti briceagul. Ideea unui Teatru National la Constanta mi se pare perfect justificata. Doar ca ea trebuia documentata si realizata ca la carte. S-a facut? Urechile mele aud ca nu. A sunat mai degraba a actiune pompieristica. Daca ne-am gandi fara patimi, am vedea ridicolul situatiei in care al treilea oras din Romania nu are un Teatru National! Am observa ca Dobrogea este singura provincie istorica a Romaniei unde Ministerul nu s-a omorat sa creeze o institutie cu gir national! si atunci, gasesc cu cale sa-i reprosez lui Nicusor Constantinescu ca nu a formulat o actiune bine fundamentata, pe baza careia sa franga un gat in Minister. Dar, cu aceeasi eleganta atroce, voi aseza langa el pe fiecare parlamentar constantean, care n-a vazut asemenea pata pe obrazul subtire al urbei. Ma incearca sentimentul curiozitatii infinite in a-i intreba pe acesti oameni cand au citit ultima oara o carte, cand au fost la un spectacol de balet, cand, cand, cand. Poate intr-o zi ma voi rupe din cotidianul plat si-o voi face.

Aceasta poveste a nedreptatilor – vor fi numai acotrii sau si spectatorii lor pierduti? -, ma face sa-mi reamintesc ceea ce-i spuneam, nu demult, unei doamne, la sfarsitul unei reprezentatii extraordinare a lui Dan Puric pe scena Casei de Cultura, ca exista parghii si ca-mi doresc sa vad ceva miscat in acest sens. Respectiva doamna este acum deputat si poate sa afle ca NU EXISTA UN TEATRU NATIONAL la Constanta. Un ministru poate sa indrepte lucrurile. La presiunea unui deputat sau a mai multora. Fiintarea unei asemenea institutii inseamna nu numai o instaurare a normalitatii, dar si salarii mai bune pentru angajati cu macar 25 la suta, atragerea de fonduri din proiecte europene si renasterea unei scoli care sa-si creasca talentele acasa.

Cat despre cautarea vinovatilor de dezastru si de gaura ce va ramane in urma platilor catre artistii nedreptatiti, asta se poate indrepta dintr-un condei. Se numeste raspunderea functionarului public, exista, e reglementata, dar nu o aplica nici dracu’. Scuzati, nu dracu’, ci Lucifer, fiindca vorbim de cultura …