Cacealma de gang la ICR

Cea mai contraversata expozitie a anului ” The Dialectics of Terror ” care trebuia sa aiba loc la Chelsea Art Museum a fost anulata.

Nu mica mi-a fost surpriza sa aflu ca anularea s-a datorat unor asa numiti artisti, din care unul e Cristi Pogacean, despre care directoarea si fondatoarea muzeului Dorothea Keeser spune: “An artist has to go one step beyond against terrorism, and not just show very banal photos which we see every day in … television… That’s not art”. Comentarii similare au facut majoritatea celor care s-au aratat jigniti si intrigati de vulgaritatea, de lipsa oricaror coordonate morale, a lucrarilor in cauza. Despre opera lui Cristi, opinia a fost unanima – o imbecilitate. ‘Capodopera’ reprezentativa a artei romanesti, in conceptul Institutului Cultural Roman, este plimbata, via Venetia-Berlin-New York, sub denumirea de “Rapirea din Serai”. Pe o carpeta de balci, s-a imprimat o imagine preluata de la televiziunea AL Jazeera, cu cei patru jurnalisti capturati la Bagdad.

Aceasta manea vizuala este transmisa vestului de catre artistul plasat pe locul 3673 in clasamentul artistic mondial, cu o valoare de market 0 (nici o vanzare). Pentru a ocupa acest loc, ICR a cheltuit in jur de 300.000 $ numai pentru expozitionarea protejatului sau. Dar cacealmaua de gang, pusa la cale de aventurierii de la ICR cu dealeri de arta americani si europeni se va sparge in curand, ca un balon de sapun, tocmai din cauza scandalului din jurul expozitiei anulate in Chelsea. O intamplare extraordinara a facut sa devin interesat de “Rapirea din serai”, de fapt, o rapire din banii publici.

Nesansa lui Cristi si a intregului ICR a fost un vant taios ce batea prin Soho, la inceputul primaverii anului trecut. Frigul m-a adus cu mult inainte de ora deschiderii unei expozitii modeste, la o galerie de mana a treia. I-am gasit pe artisti in jurul mesei, studiind de zor un text, prototip al unui viitor articol din New York Times. Acolo se descria in amanunt participarea si succesul ICR la Armory Show, care avea sa aiba loc abia peste o luna. In mijlocul paginii, am vazut pentru prima data Rapirea… lui Pogacean.

Tot intamplator, am mai dat de contrafacerea unui articol cumparat de Suteu si cu care Patapievici se tot lauda pretinzand ca ar fi un adevarat triumf. Pe cine prosteste el si pana cand? Am mai pus aceste intrebari unei sali pline cu prieteni si clientela ce au uitat sa mai vorbeasca romaneste. Am atras atentia asupra pericolului de a prezenta in public lucrarea lui Pogacean, pentru ca are un mesaj pro terorist si am argumentat ca nu-i o joaca: experimentele estetice nu-si au loc pe un asemenea subiect. Pentru ca batjocoreste demnitatea victimelor, aceasta ‘Rapire…’ va produce un scandal imens. Nimeni nu a dat considerare spuselor mele, desi mare dreptate am avut. Am trecut in repetatate randuri pe la Armory Show, curios sa vad cum reactioneaza publicul si cand isi va incepe protestul. Dar pentru ca lucrarea a aparut intr-un booth de 2×2 metri, nu a intrat acolo niciodata nimeni.

Acestea au fost prezenta si succesul la un eveniment acoperit prin participarea a 150 de galerii de arta din toata lumea. Regandind cele intamplate, ajung la concluzia ca fiece pas al ICR a fost un nou scandal, cu singura deosebire ca pana la ‘poneiul roz’ nimeni nu l-a bagat in seama. Iar acum, sfarsitul clanului este inevitabil.

NewYork, 4 octombrie 2008