Mesteri adevarati cu mustati adevarate

Fiindca America-i prea departe si nu-mi vine la indemana sa vizitez galeria Institutului Cultural Roman, unde as fi putut admira un ponei cu buci roz tatuate mandric si nici cateva fuck-uri reprezentand viziuni cultural-intelectuale prea inalte pentru pentru sintirile mele artistice, m-am multumit sa fac o talpa doar pana in Piateta Casinoului din Mamaia. Aici, timp de trei zile, patronati doar de Bunul Dumnezeu si talentul pe care l-au primit de la ursitoare, s-au adunat mai multi mesteri populari spre a se lauda cu ce stie poporul roman a face.

Obiecte de ceramica de o finete debusolanta pentru un nepriceput ca mine, tesaturi construite parca pe suflet, icoane pictate cu migala pe foite scumpe de aur, vesela de lemn cu sentiment iesita de sub asprimea cutitoaiei si oamenii care le-au creat.

M-au inveselit si m-au atras o delegatie de tigani admirabili, cu mustati mari si stufoase, cu palarii rotunde cu boruri largi, care „patronau” o expozitie de „bijuterii” de arama facute la ciocan. Alambicele de palinca, ceaunele si ibricele produse manual tradau un talent incontestabil, aveau un ceva care-ti fura privirea si soptea la ureche ca mesterii astia mustaciosi sunt regii aramei.

Le-am admirat si-atat, fiindca un ibric de cafea, mmmm ce bine i-at fi stat la sfarait pe nisip!, costa cam la un milion pentru cine intreaba.

Mi-a ramas gandul, la cum ar fi fost o expozitie la New York facuta de oamenii astia care cred ca ar fi in stare sa faca din ciocan si o BIRUINTA pentru domnu’ presedinte …