Didrahmele din argint de la Histria, primele monede de pe teritoriul de astăzi al României

Cele două didrahme de argint aparțin primelor două serii monetare bătute de colonia milesiană Histria (Istros) în perioada clasică, în monetăria locală, în cursul secolului V – începutul secolului IV a.Chr. Foarte rare în descoperiri, exemplarele reprezintă o consecință a dezvoltării economice și comerciale a cetății histriene, înființată de coloniștii veniți din Milet pe la mijlocul secolului VII a.Chr.

”Din punct de vedere premonetar sau chiar monetar, data din jurul mijlocului secolului VI a. Chr. la Histria este foarte importantă, deoarece reprezintă momentul apariţiei pe piaţă a unui etalon care să poată măsura o marfă, să elimine trocul, să poată uşura în mod cert un schimb comercial, pe fondul transformării cetăţii în centru de producţie. Pentru Histria acest mijloc l-a reprezentat vârful de săgeată, fie adaptat din vârfuri de săgeată de luptă, fie turnat în mod special în tipare. El nu este produs doar de Histria, ci se pare că această activitate a aparţinut unui număr mai mare de colonii milesiene de pe coasta de vest a Pontului Euxin. Purtând mai multe titulaturi, de monede-lingouri, semne premonetare, obiecte-semn monetar, premonede şi monede-vârfuri de săgeţi, piesele în discuţie au apărut răspunzând necesităţilor imediate reclamate de piaţa locală, de dezvoltarea producţiilor locale rurale şi urbane şi ca urmare, de dezvoltarea relaţiilor comerciale în arii de influenţă şi control direct” a explicat dr. Gabriel Talmațchi, cercetător științific habilitat, specialist al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Moneda din prima serie, descoperită la Vadu (com. Corbu, jud. Constanţa), prezintă un stil de realizare a temei iconografice de tip sever și prezintă pe avers, spre stânga, cele două capete ale zeului Apollo, dintre care cel din dreapta inversat; iar pe revers apar o acvilă ce se repede asupra unui delfin pe care îl ţine în gheare. Tot ansamblul este imprimat într-un quadrat incusum; (pătrat imprimat), specific tehnologiei folosite în lumea greacă în perioada arhaică. Deasupra acvilei și a delfinului apare scris numele cetății sub forma legendei IΣTPI. Piesa cântărește 8,14 g și a fost emisă în perioada 450 – 420 a.Chr.

Moneda din cea dea doua serie face parte din tezaurul descoperit la Mahmudia (jud. Tulcea) în anul 1949, care era compus din 10 exemplare. Prezintă un stil iconografic de realizare evoluat, prezentând pe avers cele două capete ale lui Apollo, dintre care cel din dreapta inversat (cu părul ondulat), iar pe revers apar o acvilă ce se repede asupra unui delfin pe care îl ţine în gheare. Tot ansamblul este imprimat, din nou, într-un quadrat incusum. Deasupra acvilei și a delfinului apare scris numele cetății sub forma legendei IΣTPI. Piesa cântărește 8,19 g și a fost emisă în perioada 410-380 a.Chr.

”Aversul acestor monede a stârnit, încă din secolul al XVII-lea, mult interes, iar încercările de explicare au fost variate. Astfel, cele două capete, din care unul este inversat faţă de celălalt (unul „vesel”, altul „supărat”) au fost considerate ba o personificare a bifurcaţiei Dunării (prin care unul din braţele fluviului ajungea la Marea Adriatică, iar cel de al doilea se vărsa în Marea Neagră), apoi reprezentarea celor doi Dioscuri, a lui Apollon-Helios, a lui Apollon, a zeilor vânturilor de la Histria, a celor doi zei contrari (Marea Neagră şi Dunărea), a curentelor contrare de la vărsarea Dunării sau a unor sclavi geţi (chestiune ce ne interesează mai ales prin natura temei analizate în prezentul articol), respectiv histrieni. Nu în ultimul rând, au fost considerate o personificare a fluviului Istru, în variantă juvenilă, apoi atribuite Cabirilor şi, în sfârşit, reprezentarea personificărilor lui Helios. Revenim acum cu câteva date privitoare la identificarea celor două chipuri cu sclavi geţi. Astfel, cercetătorul John Hind, cu mai multe prilejuri, a identificat mai întâi faptul că, uneori, tipul monetar are un aspect barbar de realizare (la unele exemplare), sugerându-se reprezentarea în fapt a unor sclavi geţi de la Dunăre. Pe această cale, cetatea, având în vedere şi comerţul pe care îl practica în interiorul teritoriului dobrogean, dar şi de la nord de Dunăre, cu alte cuvinte în spaţii geto-dacice, îşi crea o „reclamă” privitoare la una din componentele importante ale comerţului practicat. De asemenea, se mai sugerează chiar că acest tip de comerţ cu sclavi autohtoni reprezenta una din sursele pozitive ale cetăţii, ce aducea în mod clar prosperitate.

Din punctul nostru de vedere, credem, în limita supoziţiei, că avem de a face, la fel ca în cazul celorlalte emisiuni monetare de la Histria, cu reprezentarea unei zeităţi, probabil Apollon dacă corelăm imaginea de pe piese cu reprezentarea statuii lui Apollon de la Rhodos, fiind cunoscută tendinţa inspirării artiştilor după monumentele aflate „în picioare”. Sigur că avem de a face, de fapt, cu un model statuar care s-a putut coborî, din punct de vedere artistic, până pe monedă, prin gravură, totul corespunzând unui stil de redare specific epocii sau şcolilor artistice din perioadă. De asemenea, redarea „inversă” a celor două capete de pe aversul monedelor emise de Histria, pe lângă ineditul lor în afara oricărei discuţii, ar corespunde unei compoziţii artistice greceşti, bazată pe un principiu dinamic, adică pe o mişcare şi un ritm conectate la un echilibru mecanic. Astfel, s-ar da un sens simbolic unei aranjări deja considerată bizară, explicaţia concentrându-se în simetria mecanică, oferindu-se o impresie de vârtej, bulboană, învolburare, ceea ce, în mod logic, ne-ar conduce spre o personificare a Istrului, a Pontului, a amândurora sau a curenţilor marini” a detaliat dr. Gabriel Talmațchi.

Surse:
Relaţii interetnice în spaţiul românesc **. Populaţii şi grupuri etnice (sec II î. Hr. – V d. Hr.) – ELEMENTE ALE SIMBOLISTICII AUTOHTONE REFLECTATE ÎN ICONOGRAFIA MONETĂRIILOR VEST-PONTICE DOBROGENE ÎN EPOCA AUTONOMĂ, Gabriel Talmațchi, Editura Altip, Alba Iulia, 2006
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța