Ipocriți tv mâncând rahat cu hamul

Duzini de bocitoare de platou și mâncători de borș cu linguroiul din oala de la  fața locului s-au preumblat pe ecranele televizoarelor vărsând valuri de uimire, indignare fabricate la comandă, și lansând prin ochi umezi de vită puțin furajată cereri de răzbunare pe marginea unei descoperiri absolut epocale din sistemul de sănătate românesc: un copil mai mititel priponit de gratiile patului de spital.

Hărmălaia lacrimogenă a fost stârnită, cel mai probabil, de un reporter din domeniu, care, neavând și el cu ce să-și justifice chenzina, a dat drumul unei fâsâieli absolut ordinare, întâlnită (întâlnibilă) în absolut oricare din spitalele din România. Orice jurnalist care se ocupă de acest domeniu de informație știe foarte bine că se practică imobilizarea unor pacienți, fie copii, fie adulți în pericol de a-și provoca răniri mai mult sau mai puțin grave. Marele public nu poate da fuga într-o secție Terapie Intensivă, de exemplu, din motive lesne de înțeles, dar cei care au avut de-a face cu așa ceva, știu foarte bine câți sunt legați de paturi cu hamuri sau, rudimentar, cu feșe din tifon.

Motivul este foarte simplu, nu trebuie să ai două premii Nobel, vorba țârcovnicului șef la Cultura guvernamentală: lipsa personalului de supraveghere și a sistemelor decente de protecție a pacientului, generate de lipsa de bani.

Altminteri, domnul Nicolăescu s-a simțit extrem de generos la ultima hăcuire a bugetului Sănătății, arătând că nici n-are nevoie de bani. Într-un fel, contabilul-gropar al diabeticilor și canceroșilor din România are dreptate: EL nu are nevoie de bani, licitațiile știu de ce.

Totuși, nu veți observa nimic altceva decât o maimuțăreală televizată, în care vor ieși prost cel mult managerul spitalului cu pricina și asistentele din secția respectivă. Nimic altceva, fiindcă doar ce a început un fericit an electoral, iar televiziunile vor aplica limbi fără număr la portofelul partidelor.