De ce-aş ţine minte toţi nebunii?

Zully MUSTAFA

Mă întreba ieri o colegă de ce nu cunosc pe nu ştiu cine din politica cea pestriţă a României, că e nume sonor, că s-a remarcat prin nebunie sau prin delirurile verbale sau cum de-am confundat-o pe funcţionara X (o vită, fie vorba între noi) de la primăria y etc. Sigur, după ce am auzit funcţionara lătrînd ca un buldog am rămas marcată pe viaţă şi chiar furioasă că există astfel de specimene care fac de rîs în toate modurile posibile şi imposibile sexul frumos (şi neplastifiat), dar c`est la vie, nu le poţi avea pe toate şi oricum, cred că tragedia e mai mare pe capul ei, deşi nu conştientizează asta, ca de altfel toate funcţionarele cu apucături de Cerber şi priviri rătăcite de singuratice care se agaţă de funcţie ca de un colac de salvare. Se numeşte carieră, ma cherie…

Nu-mi încarc memoria nici cu politicieni, nici cu numele unor funcţionari care au o perioadă de valabilitate direct proporţională cu valoarea lor ca oameni. Mi-am antrenat memoria să-i ţin minte doar pe acei oameni cu adevărat excepţionali, aşa că n-am înţeles de ce se făcuse gaură în cer că nu îmi filaseră lămpile atunci cînd un alt ratat îşi anunţase candidatura la glorie.

Dacă ar fi să-i iau la banii mărunţi ai scriiturii, singurul motiv pentru care m-ar interesa un personaj de-ăsta ar fi doar pentru a-l ţintui ironic în istorie.

Materialul întreg pe blogul lui Zully Mustafa