2013 … Punct …

Laurențiu MIRONESCU

Stau și mă gândesc cum a fost anul ăsta pentru mine … bănuiesc că nu sunt singurul care încearcă să tragă o linie pe 31 decembrie …

2013 n-a fost un an rău … material, poate cel mai bun din viața mea adultă … am ajuns să fiu convins că să fii sărac este infinit mai rău decât să fii falit, sărăcia fiind o stare de spirit … Gen …

Grație implicării mele într-un proces de mare corupție fără sens, dovezi sau prejudiciu, am bătut de vreo douăj’ de ori drumul până la cea mai înaltă curte din București, și să nu vă gândiți la vreo grădină suspendată, în care cresc găini. N-am ajuns să fiu audiat încă, sunt încă în postura de inculpat numărat, prezent la fiecare început de ședință. Interdicția de părăsire a țării se menține, de doi ani. Mereu pe drumuri în prima parte a vieții profesionale, cu vreo 6, 7, 8 revelioane pe mare, urând din toți rărunchii avioanele și aeroporturile, n-am fost niciodată fermecat de concedii sau deplasări pe-afară … Interdicția, în sine, nu-mi crează vreo supărare … statutul de individ spoliat de drepturi din cauza mașinațiunilor sistemului statului mafiot mă scoate din minți. Faptul că țara mea a permis unui tovarăș educat la o particulară și certificat la o fabrică de diplome să ocupe o poziție în care nu dă socoteală pentru enorme greșeli pe linie profesională este ceva care trebuie să înceteze într-un fel sau altul. Faptul că mai sus amintita persoană își permite să manipuleze legea, să inventeze lucruri, să planteze așa zise probe nu poate fi tolerat într-un stat care se dorește a fi guvernabil.

Privit cu ochii unuia care a parcurs roller coaster-ul politic, orizontul public este un circ absolut, de un gust îndoielnic și îngrijorător … agenda publică este manipulată bipolar iar clasa politică se expune grețos, în toată splendoarea. Știți ce e nasol …

Materialul întreg pe blogul lui Laurențiu Mironescu