Nea Jean

Ma gandisem sa scriu un editorial despre europaralelozaurii ce ne-au umplut ecranele in ultima luna. Ma gandisem sa scriu despre apelurile politicienilor, care ne indeamna sa mergem la vot. Ma gandisem sa scriu despre manualul de fraudat alegeri, varianta ingrijita de Orban. In fine, ma gandisem sa adaug acestora vorba unui posibil alegator, care suna cam asa ” Mai da-i in ma-sa”. M-am hotarat ca alegatorul are intotdeauna dreptate.

Cum sa scriu asa ceva, cand Nea Jean e in spital. Iar la inaltimea lui Nea Jean, nu se ridica toate listele puse una peste alta.

„Bai, nu pleci din casa mea, daca nu gusti ceva” imi zicea Nea Jean acum amar de ani. „Zi, ce vrea inima ta: o vodca, o tuica buna, o palinca adevarata? Sau ti-o fi foame si nu vrei sa zici! Zi, ma, ca sunteti prietenii mei! Uite acum pune Silvia cateva sandviciuri.” Si eu stam cracanat, fiindca omul la care ma uitam ca la un zeu imi spunea prieten.

Nu stiu daca acum s-o pricepe, dar pe vremea aia Nea Jean nu prea le avea cu telecomenzile si butonaraia la care trebuia sa umbli ca sa programezi un televizor. Iar eu ma ocupam cu televiziunea prin cablu si, luat cu japca de Gabi Raica, (salut, Gabi!) am fost acasa la Nea Jean sa rezolvam problema cu „satelitu”.

A doua zi dupa vizita de „rezolvare” m-am trezit cu un telefon de la Nea Jean. „Bai, mi s-a stricat televizoru. Nu mai merge nimic. Ce i-ati facut?” Cand am ajuns la el, am constatat ca prietenii, care ramasesera pana tarziu sa guste toate tuicile si palincile, inchisesera televizorul de la buton, nu din telecomanda, doar asa, ca sa-i faca o farsa, stiind ca Nea Jean n-o sa se prinda. „Baaaai, sa vezi ce le fac la golanii astia” si-a tras Nea Jean o palma peste frunte razand.

Eu asa il tin minte si-l voi tine minte pe Nea Jean. Iar copilul din mine il va tine minte pe Ismail.

Nea Jeane, multa sanatate! Si, mai ai, oare, palinca din aia? Parca, asa, putin, m-as baga …

%RELATEDPOSTS%